X (Radiatie): Radiatie extrem de penetranta, a carei lungime de unda este situata intre 0.001 si 10 nm. este emisa fie la intoarcerea electronilor pe "orbite" interioare prin dezexcitare (radiatia X caracteristica), fie la frinarea electronilor rapizi intr-o substanta metalica (radiatie X de frinare)
Exista mai multe moduri in care radiatia X poate interactiona cu materia. Uneori, cind un foton (cuanta de energie) loveste un atom, poate conferi unuia dintre electronii interni suficienta energie pentru a il expulza din atom. Daca fotonul are o energie mai mare decit cea necesara saltului energetic al electronului, aceasta va putea fi totusi preluata de acesta din urma sub forma de energie cinetica. Acest fenomen poarta numele de efect fotoelectric, si are loc cind fotonii in cauza apartin radiatiei X cu energie joasa. Pentru radiatia X cu frecvente mai mari, survine efectul Compton; energia fotonului incident este absorbita doar partial, avind drept consecinta cresterea lungimii sale de unda, iar electronul sare pe un nivel energetic superior fara a iesi din atom.
Radiatia X rezultata din activitatea unei gauri negre are o energie extrema, (la limita lungimii de unda ce defineste radiatia gamma, cea imediat urmatoare ca energie continuta per foton). Aceasta determina un al treilea tip de interactie: producerea de perechi. Fotonii cu energie inalta penetreaza invelisul electronic al atomilor inconjuratori, ajung in apropierea nucleului, si pot crea perechi electron-pozitron. Energia fotonului incident trebuie sa depaseasca 1,2 MeV, pentru a putea justifica conversia energiei in masa. Iar daca energia sa o depaseste pe cea necesara producerii perechii, restul va fi preluat de cele doua particule. Traiectoriile lor sunt divergente.