Cassiopeia: "regina" lui Cefeu, constelatia in forma de W este foarte usor de recunoscut, fiind si intersectata de Calea Lactee. Cel mai interesant obiect este g, o stea variabila, care pina in 1910 a fost catalogata drept o stea obisnuita, de 2,25 mag. In

Ce anume a putut crea o astfel de bula ? O stea masiva care nu este numai stralucitoare si albastra, ci emite si un vint stelar de gaz ionizat. Nebuloasa Bula (NGC 7635) este de fapt cea mai mica dintre cele trei bule de gaz care inconjoara steaua BD+602522, si parte integranta a sistemului gigantic de bule similare S162, creat cu contributia altor stele gigantice. Pe masura ce gazul in miscare rapida se indeparteaza de BD+602522, impinge materia inconjuratoare, formind o sfera. Lumina ionizeaza apoi "cochilia" si o face sa straluceasca. Nebuloasa are un diametru de cca 6 a.l. si este vizibila pe cer in dreptul constelatiei Cassiopeia.

Globul de gaz care inconjoara SNR (Supernova Remnant) Cassiopeia A a fost fotografiat in spectrul radiatiei X, pentru a obtine informatii referitoare la alcatuirea stelei originare. Explozia sa a fost observata acum 300 ani.  Zonele luminoase din stinga indica prezenta unor cantitati mici de fier, provenind din strate mai inalte decit filamentele rosiatice vizibile spre exterior,  bogate in fier.  Regiunea albastra din dreapta este observabila printr-un strat de praf absorbant, si apare lipsita de radiatiile X cu energie joasa. Restul de supernova are un diametru de 10 a.l si se afla la alti 10000 distanta

1936-37, luminozitatea sa a crescut treptat la 1,6 mag. In 1940 scade la 3, apoi la mijlocul anilor '50 ajunge in jurul valorii de 2,2. g Cassiopeia constituie prototipul unor stele variabile neregulate, foarte rare. Toate par a se roti rapid, si explodeaza brusc, cistigind in luminozitate; cele mai puternice pot ajunge de 6000 de ori mai luminoase decit Soarele nostru.
a Cassiopeiae este o stea portocalie de tip K, la 120 a.l. departare, si de 190 de ori mai luminoasa ca Soarele. Cu un interval de variatie de 2,2-2,8 mag, a fost catalogata inca din secolul trecut drept variabila. Totusi, nu exista o periodicitate fixa, si nici salturi spectaculoase, motiv pentru care unii o considera constanta.
r, apropiata de b, intre t si s, este o variabila, insa nu i-a fost inca dovedita apartenenta la nici o clasa. Este o supergiganta extrem de stralucitoare, situata la 4800 a.l., ce echivaleaza cu cel putin 130 000 de sori. Nivelul sau de baza este de 4,8 mag, insa poate scadea ocazional sub 6 mag, iar spectrul este de asemenea variabil, trecind de la tipul F8 la M.
R Cassiopeia este o variabila mai putin bizara, de tip Mira, si poate fi accesibila vederii in momentele cele mai luminoase. h si i Cassiopeia sunt stele duble.
Cassiopeia dispune de doua clustere deschise, mai putin spectaculoase, M103 si NGC663.
Stele principale:

Cefeide: stele variabile stralucitoare folosite deseori ca indicatori ai distantei pina la galaxiile apropiate, intrucit exista o relatie precisa intre magnitudinea lor absoluta, perioada de variabilitate si culoare. Sunt denumite dupa prototipul clasei, d-Cephei, din constelatia Cepheus.

Cepheus: nu este la fel de cunscut ca regina sa, Cassiopeia. Steaua a (Alderamin), situata la 45 a.l. distanta, depaseste doar de 14 ori Soarele nostru. Ceea ce prezinta insa interes in Cepheus sunt cele trei stele variabile, d, m si VV. d este considerata prototipul variabilelor cefeide. Steaua insotitoare, de 7,5 mag, pare sa formeze cu d Cephei un sistem binar real, miscarea lor prin spatiu fiind sincrona.
m Cephei poseda un colorit rosu puternic, insa lumina sa e relativ slaba--culoarea nu poate fi distinsa cu ochiul liber. Magnitudinea sa variaza de la 3.4 la 5.1, insa valoarea de baza, normala, este de 4.3 mag. m pare mai degraba a fi o stea semineregulata, insa nu i s-a putut stabili o regularitate anume. Se afla la 1500 a.l. distanta, si depaseste luminozitatea solara de 50 000 ori, depasind-o deci si pe Betelgeuse din Orion. Daca s-ar fi aflat la o distanta mai mica, (spre exemplu 36 a.l., ca Pollux din Gemini), ar fi avut o magnitudine de -7, fiind vizibila chiar si in timpul zilei.
Apropiata de x, VV Cephei este o uriasa variabila de acoperire de tip Zeta Aurigae. Sistemul consta intr-o supergiganta rosie (de 1600 de ori mai masiva decit Soarele, una dintre cele mai mari cunoscute) si o stea insotitoare mai mica, albastra si fierbinte. Magnitudinea variaza insa intre limite modeste, 4,7-5,4 mag. Perioada este de 7430 zile (20,3 ani), iar ultima variatie a a vut loc in 1996.
W este o semineregulata de tip W, rosie. Perioada sa este inca necunoscuta. S este o alta variabila, de aceasta data de tip Mira, una dintre cele mai rosiatice stele cunoscute.
Stele principale:

Stea	Ascensie dreapta (h, min, sec)	Declinatie (grd, ', '')	Magnitudine aparenta	Tip  spectral	Nume
a	21  18  35	+62  35  08	2.44	A7	Alderamin
g	23  39  21	+77  37  57	3.21	K1	Alrai
b	21  28  39	+70  33  39	3.23var	B2	Alphirk
z	22  10  51	+58  12  05	3.35	K1
h	20  45  17	+61  50  20	3.43	K0

Variabile:

Stea	Ascensie dreapta (h, min)	Declinatie (grd, ')	Amplitudine (mag)	Tip	Perioada (zile)	Spectru
d	22  29.2	+58  25	3.5-4.4	Cefeida	5.37	F-G
m	21  43.5	+58  47	3.4-5.1	neregulata	-	M
T	21  09.5	+68  29	5.2-11.3	Mira	388	M
VV	21  56.7	+63  38	4.8-5.4	ecliptica	7430	M-BB
W	22  36.5	+58  26	7.0-9.2	semineregulata	lunga	K-M
S	21  35.2	+78  37	7.4-12.9	Mira	487	N

Centaurus: este una din cele 48 de constelatii catalogate de Ptolemeu, vizibila din emisfera sudica. a Centauri, Toliman, este a treia stea ca stralucire de pe bolta, dupa Canopus (din Carina) si Sirius (din Ciinele

Mare). Formeaza un sistem binar cu o pitica rosie de magnitudine 11, greu de identificat, Proxima. a insasi este o stea dubla cu componente de magnitudine 0 si 1,2. Prima este o stea galbena de tip G, mai stralucitoare decit Soarele, iar cea de-a doua apartine tipului K, si, desi mai masiva, nu are nici jumatate din luminozitatea Soarelui. Perioada stelei binare este de cca 80 de ani.
b (Agena sau Hadar) este o stea de tip B, la 460 a.l. distanta, si de 10 500 ori mai puternica decit Soarele. g este o binara cu componente aproape idenitce, insa mai greu diferentiabile decit ale lui a, dat fiind ca sunt separate de numai 1,5 arcsecunde, spre deosebire de 2 pina la 22.
R Centauri este o variabila de tip Mira. Luminozitatea sa de apogeu atinge limita vizibila.
Pe linga w Centauri, exista si o serie de clusteri deschisi, doi linga g. NGC5128, tot din aria Centaurului, a fost in 1986, scena unui spectacol de zile mari: o supernova extrem de energica.
Stele principale:

Centura de asteroizi: este situata intre Marte si Jupiter. Aici, datorita influentei gravitationale a lui Jupiter, a fost imposibila constituirea unei planete, iar materia existenta s-a condensat in corpuri mai mici. Coliziunile sunt extrem de frecvente, intrucit orbitele asteorizilor se pot intersecta. Putini insa pot pune in pericol Pamintul, aflindu-se in afara orbitei terestre.
 In interiosul acestei centuri exista zone in care nu orbiteaza asteroizi, numite diviziuni Kirkwood, "curatate" tot prin intermediul fortei gravitationale a lui Jupiter. Daca un asteroid ajunge in aceste benzi libere, nu isi poate mentine orbita, fiind atras intr-un alt punct de echilibru.

Centura Kuiper: inel de planetoizi, situat dincolo de orbita lui Neptun, din care provin cometele cu o perioada mai mica de 200 de ani. Centura se intinde de la 30 la 100 de unitati astronomice fata de Soare. Ipoteza a fost confirmata prin observatiile efectuate de Pioneer 10, care a confirmat existenta materiei planetare in aceasta zona, ramasa probabil de la constituirea sistemului Solar.

Cenzura cosmica: principiu formulat pentru prima oara de Roger Penrose, care afirma imposibilitatea existentei singularitatilor dezvelite, intrucit orice singularitate formata este separata de un observator extern prin orizontul sferei magice--limita dincolo de care nici chiar lumina nu mai poate evada fortei atractive. Totusi, se pare ca Big-Bang-ul a fost o astfel de singularitate dezvelita; in plus, explozia care urmeaza evaporarii cuantice duce la dezvelirea singularitatii initiale.