Unde gravitationale: ecuatiile relativitatii generalizate preconizeaza modul in care o "cantitate" de masa/energie deformeaza in jurul ei spatio-timpul. Ecuatiile nu au insa o solutie unica. Una din aceste solutii defineste o gaura neagra, fenomen pentru a carui existenta exista deja suficiente argumente empirice; cea de-a doua este utilizata in cosmologia moderna; iar o a treia ne conduce spre definirea undelor gravitationale.
Cu peste o suta de ani in urma, Maxwell a realizat faptul ca o solutie la ecuatiile ce guvernau electricitatea si magnetismul ar fi definit unde, care s-ar propaga in vid cu viteza luminii. Astfel a realizat ca lumina insasi este o unda electromagnetica.
 In general, undele electromagnetice apar in momentul accelerarii unei sarcini electrice, deci atunci cind in cimpul ei electric intervin distorsiuni. Prin analogie, undele gravitationale sunt consecinta unor distorsiuni in spatio-timp, si afecteaza fie componenta spatiala a continuumului (distanta dintre doua puncte), fie pe cea temporala (timpul scurs, relativ la un observator). Tot prin analogie, undele gravitationale se produc, proportional, odata cu modificarea unei acceleratii. Cu cit variatia de acceleratie este mai mare, iar masa care determina cimpul este mai densa, undele sunt mai puternice. Un sistem bianr de pulsari ar testa aceasta ipoteza. (De ce pulsari ? Pentru ca sunt corpuri extrem de dense, iar perioada lor orbitala este mai usor de determinat). Treptat, cele doua componente ale sistemului se apropie, pierzind energie prin radiere, sub forma de unde gravitationale. Formula care integreaza acest proces a primit premiul Nobel pentru fizica.

Unitate astronomica: distanta medie intre Terra si Soare, pe parcursul unei revolutii complete, numeric egala cu 149.597.900 km. De regula este utilizata cifra rotunjita de 150 milioane de km.