Radiatie de fond remanenta: In 1965 Arno Penzias si Robert Wilson observa un zgomot de fond, in timpul testului unui detector sensibil de microunde. Zgomotul nu avea o sursa precisa, era constant indiferent de directia in care era orientat detectorul,  indiferent de miscarile Pamintului in jurul Soarelui, sau in jurul propriei

Imaginea in infrarosu a fost luata de COBE, satelit stiintific lansat la 17 nov. 1989 special pentru studiul radiatiei remanente.

axe. In acelasi timp, alti doi fizicieni, Dicke si Peebles, bazindu-se pe faptul ca Universul timpuriu, nou aparut prin Big-Bang, era caracterizat de temperaturi de ordinul milioanelor de grade, postuleaza existenta unui "ecou" al acestei ere a radiatiei, pe care Penzias si Wilson il detectasera accidental. Datorita faptului ca viteza luminii, desi este maximul permis in Univers, este totusi finita, exista zone indepartate din care abia acum ne parvine informatia. Acest fond de radiatie remanenta este puternic deplasat spre rosu, in domeniul microundelor, iar "temperatura" sa este de cca 3K, cu variatii minore de la o zona la alta, de ordinul miimilor.
In aprilie 1992, observatia directa a dovedit faptul ca Universul timpuriu nu  a fost absolut izotrop si omogen: neregularitatile din fondul de microunde  se datoreaza tocmai neomogenitatii Universului, neomogenitate care explica de ce astazi exista galaxii, si roiuri galactice, in locul unui ocean inert de atomi de hidrogen.

 

Radiatie Cerenkov: radiatie luminoasa, albastruie, emisa de orice particula incarcata electric, care calatoreste printr-un anume mediu mai repede decit lumina. Relativitatea restrinsa interzice depasirea valorii de 300 000km/s, echivalentul vitezei luminii in vid, insa nu exclude nicidecum depasirea vitezei luminii in orice alt mediu. Ca orice tip de radiatie, scade energia particulei care o emite in miscarea sa, fapt care are consecinte cel putin interesante in cazul tahionilor.