Neutrino: clasa de particule subatomice, neutre din punct de vedere electric, care interactioneaza suficient de slab cu materia  pentru a fi extrem de greu de detectat. Un neutrino cu energie joasa poate calatori ani-lumina de materie fara a interactiona cu nimic. In prezent sunt cunoscute trei tipuri de neutrini, corespunzatori cite unui lepton (particule care se supun interactiei nucleare slabe) incarcat electric (electronul, miuonul miu si tauonul tau), care ii emit intr-un proces de dezintegrare beta. Neutrinul produs de dezintegrarea electronului poarta numele de neutrino electronic, analog se denumesc si ceilalti.
Modelul Standard, teoria cuantica astazi in vigoare, postuleaza masa zero a neutrinilor. Totusi, exista o serie de argumente care sustin o valoare a masei lor diferita de zero.
Teoretic, cel mai facil mod de a observa propriu-zis masa neutrinilor este observarea oscilatiilor lor, conversie periodica a unui tip de neutrino in altul. Masele sunt necesare pentru aceasta conversie. Exista o serie de anomalii care dovedesc existenta acestor oscilatii. Una dintre ele este anomalia atmosferei solare: prin reactiile de fuziune nucleara, Soarele este o sursa constanta de neutrini electronici, detectati pe Pamint inca din 1960. Numarul de neutrini observati este de cca doua ori mai mic decit cel care ar trebuisa fie emis teoretic. Este posibil ca in drumul spre Pamint neutrinii produsi sa oscileze in neutrini miu sau tau cu energie mai joasa si care sunt mai greu de detectat. Neutrinul a fost introdus in fizica teoretica inca din 1930 de Pauli, fiind o conditie necesara in conservarea momentului unghiular si al energiei in dezintegrarea beta. Detectarea lor practica a trebuit sa mai astepte 25 de ani. Primii identificati au fost antineutrinii produsi de un reactor nuclear.
Sursele naturale de neutrini sunt elementele radioactive (genereaza antineutrini electronici), Soarele (2% din energia radiata este purtata de neutrini), supernovele (un fenomen esentialmente neutrinic, intrucit neutrinii sunt singurii care pot penetra materia densa intilnita intr-o stea pe punctul de a colapsa, si pot provoca acest colaps), si, probabil, materia intunecata.
Daca neutrinii au intr-adevar masa, fiind constituenti vitali ai materiei intunecate, influenteaza densitatea medie a Universului, valoarea constantei cosmologice, si prin aceasta curbura Universului si soarta evolutiei sale viitoare.
Exista si o ipoteza care ii apartine lui Michael Allen Gelman, conform careia neutrinii ar fi sursa gravitatiei. Acest fapt ar duce la disparitia proportionalitatii permanente dintre masa si gravitatie: in cazul densitatilor care se apropie de valorile ce caracterizeaza o singularitate, gravitatia creste doar asimptotic, intrucit cantitatea finita de neutrini atrage dupa sine o limita a gravitatiei. Materia este transparenta la neutrini, motiv pentru care nu se poate evita gravitatia prin ecranare.

Norul lui Oort: grup de asteorizi ce orbiteaza la cca 1 a.l. distanta de Soare, in jurul sistemului solar. Se pare ca este sursa marii majoritati a cometelor care ajung in partea interioara a Sistemului. Una din ele este si celebra cometa Halley, care revine o data la fiecare 76 de ani, si pierde cca 300 milioane de tone de materie in jurul Soarelui. Datorita masei mici, pot fi usor deviate de cimpurile gravitationale planetare (in special de cel al lui Jupiter); cometa Shoemaker-Levy s-a prabusit pe Jupiter in iulie 1994, dupa ce a fost fragmentata in peste 20 de obiecte.