Lagrange, puncte: In vecinatatea unor mase mari exista 5 puncte in care poate orbita un al treilea corp, de masa mai mica. Aceste puncte Lagrange marcheaza pozitiile in care atractiile gravitationale ale corpurilor echivaleaza forta centripeta necesara unui corp pentru a orbita in jurul lor.
L1 din sistemul Pamint-Soare este ocupat de SOHO (Solar & Heliospheric Observatory Satellite), intrucit ofera o priveliste "Solara" continua. Punctul L2 apartine lui MAP. Aceste doua puncte au o perioada de instabilitate de cca 23 zile, deci la fiecare 23 zile sunt necesare manevre de corectie a altitudinii si traseului satelitilor.
 L3 ramine mereu ascuns in spatele Soarelui, deci deocamdata nu are vreo utilitate practica. Si acesta este instabil, cu o perioada de 150 zile.
 L4 si L5 formeaza virfurile unor triunghiuri echilaterale si sunt stabile atita timp cit raportul maselor principale ale sistemului depaseste 24,96 -- conditie satisfacuta atit de sistemul Soare-Pamint cit si de Pamint-Luna, si alet corpuri din Sistemul Solar. Obiectele din L4 si L5 sunt troienii (denumire generalizata dupa Agamemnon, Ahile, si Hector, asteroizi care se afla in punctele corespunzatoare sistemului Soare-Jupiter). Exista troieni care orbiteaza in jurul lui Marte; chiar si o parte din lunile lui Saturn au troieni. In cazul L4 si L5 ale sistemului Pamint-Luna nu exista asteroizi mari, insa s-au observat aglomerari de praf

Lungime planck:

Limita Chandrasekhar: limita pina la care o stea isi poate mentine structura si poate evita colapsul gravitational. In procesul de micsorare a unei stele, particulele elementare care o compun sunt separate de distante din ce in ce mai mici. Conform principiului de excluziune al lui Pauli, ajungind sa ocupe pozitii foarte apropiate in spatiu si pe acelasi nivel energetic, ele tind sa aibe viteze foarte diferite, aducind odata cu miscarea lor divergenta si tendinta de expansiune a stelei. Chandrasekhar a stabilit tocmai limita masica pina la care mai exista un echilibru intre gravitatie si forta de expansiune, initial de natura termica (energia degajata prin fuziune nucleara), si ulterior inlocuita prin cea data de principiul excluziunii. Relativitatea stabileste faptul ca nimic nu poate depasi viteza luminii in vid, aceasta reprezentind si maximul la care diferenta de viteza a particulelor poate tinde asimptotic. Deci, aceeasi relativitate stabileste si limita de actiune a respingerii datorate principiului lui Pauli.
Daca masa unei stele este inferioara limitei Chandrasekhar, ea se va stabiliza la stadiul de pitica alba (caz in care repulsia are loc intre electronii materiei sale), sau la cel de stea neutronica (materia isi pierde organizarea atomica la astfel de valori ale densitatii, deci respingerea se va face pe baza principiului excluziunii aplicat protonilor si neutronilor).
Stelele  ce depasesc limita Chandrasekhar vor deveni inevitabil gauri negre.