Informatie :
(in conceptie personala) a cincea dimensiune a Universului,
care inglobeaza continuumul spatio-temporal, si ii ofera mecanismul de
functionare. Universul informatiei este generatorul de scheme functionale
pentru tot ceea ce inseamna existenta. Orice entitate, de la un quark
pina la o stea, de la un atom pina la cea mai complexa fiinta vie, (care
nu este neaparat omul !), este definita de o existenta propriu-zisa, materiala,
si de una informationala, care ii contureaza matricea functionala. . Este
informatia capabila sa existe si fara un substrat concret, sau in lipsa
materiei si-ar pierde sensul ? Relatia materie-informatie este una bizara,
demna de a fi discutata mai pe larg.
In premisa expusa putem cu usurinta modifica definitia clasica a inteligentei:
simpla capacitate de "inter-legere", de a realiza conexiuni, si de a exploata
cu maxima eficienta un minim informational primit, devine o legatura
interactiva cu Universul Informational. Orice punct material beneficiaza
de informatie care ii guverneaza aparitia, fiintarea, si dezintegrarea;
mai presus de acestea se afla pe o eventuala ierarhie informationala fiintele
vii, cu straniul lor caracter non-entropic (vezi "Viata
in Setul Mandelbrot" si "Viata si Informatie"),
incununate de entitatile rationale. Intr-un eventual virf al piramidei
s-ar afla superfiintele capabile de a manipula Informatia, de a o transforma
dupa propria lor vointa, capabile prin aceasta sa manipuleze intregul
Univers. Unii ar numi aceasta fiinta Zeu, iar altii, cei care indirect
cred in capacitatea de autoorganizare a Cosmosului, ar denumi-o pur si
simplu Hazard.
Fiecare fiinta umana beneficiaza de o matrice spirituala unica, de un
releu de acces al celei de-a Cincea Dimensiuni: creierul. Unicitatea genetica
a fiecaruia dintre noi realizeaza totodata si unicitatea spirituala, intrucit
spiritul rezulta din modul unic de accesare al acestui ocean fundamental
de informatie.
Cita libertate are omul intr-un astfel de Univers, inglobat intr-un altul
imaterial care ii determina existenta ? Se pare ca din pacate nu prea
multa. Cu totii am avut cel putin o data o experienta deja-vu;
sa reprezinte oare doar o simpla eroare a memoriei,
o falsa recunoastere a ceea ce nu s-a intimplat niciodata, sau ceva mai
mult ? Chiar daca intentia de a actiona "de aceasta data" altfel exista
in cadrul unui moment de deja-vu, ea nu poate fi finalizata.
Se pare ca exista o forta in fata careia nu avem de ales decit supunerea,
si ca momentele de deja-vu sunt singurele in care putem constientiza
captivitatea noastra intr-o rutina a unui program cosmic.
Interactie fundamentala:
actiune reciproca intre particule elementare, mediata de diferite
cimpuri. Se cunosc patru tipuri de interactie: nucleara
tare (cu raza mica de actiune si intensitate mare, ce se produc intre
constituentii nucleelor atomice, si intre nucleoni si antinucleoni; slaba,
ce se manifesta in procesele de dezintegrare;
electromagnetica (mai putin intensa cu trei ordine de marime decit forta
nucleara tare) ce are loc intre particulele incarcate electric; si gravitationala,
extrem de slaba fata de celelalte, insa cu cea mai mare raza de actiune.
Fiecare tip de interactie genereaza cite un tip de forta care actioneaza
la nivel subatomic.
|