Informatie : (in conceptie personala) a cincea dimensiune a Universului, care inglobeaza continuumul spatio-temporal, si ii ofera mecanismul de functionare. Universul informatiei este generatorul de scheme functionale pentru tot ceea ce inseamna existenta. Orice entitate, de la un quark pina la o stea, de la un atom pina la cea mai complexa fiinta vie, (care nu este neaparat omul !), este definita de o existenta propriu-zisa, materiala, si de una informationala, care ii contureaza matricea functionala. . Este informatia capabila sa existe si fara un substrat concret, sau in lipsa materiei si-ar pierde sensul ? Relatia materie-informatie este una bizara, demna de a fi discutata mai pe larg.
In premisa expusa putem cu usurinta modifica definitia clasica a inteligentei: simpla capacitate de "inter-legere", de a realiza conexiuni, si de a exploata cu maxima eficienta un minim informational primit, devine o legatura interactiva cu Universul Informational. Orice punct material beneficiaza de informatie care ii guverneaza aparitia, fiintarea, si dezintegrarea; mai presus de acestea se afla pe o eventuala ierarhie informationala fiintele vii, cu straniul lor caracter non-entropic (vezi "Viata in Setul Mandelbrot" si "Viata si Informatie"), incununate de entitatile rationale. Intr-un eventual virf al piramidei s-ar afla superfiintele capabile de a manipula Informatia, de a o transforma dupa propria lor vointa, capabile prin aceasta sa manipuleze intregul Univers. Unii ar numi aceasta fiinta Zeu, iar altii, cei care indirect cred in capacitatea de autoorganizare a Cosmosului, ar denumi-o pur si simplu Hazard.
Fiecare fiinta umana beneficiaza de o matrice spirituala unica, de un releu de acces al celei de-a Cincea Dimensiuni: creierul. Unicitatea genetica a fiecaruia dintre noi realizeaza totodata si unicitatea spirituala, intrucit spiritul rezulta din modul unic de accesare al acestui ocean fundamental de informatie.
Cita libertate are omul intr-un astfel de Univers, inglobat intr-un altul imaterial care ii determina existenta ? Se pare ca din pacate nu prea multa. Cu totii am avut cel putin o data o experienta deja-vu;  sa reprezinte oare doar o simpla eroare a memoriei, o falsa recunoastere a ceea ce nu s-a intimplat niciodata, sau ceva mai mult ? Chiar daca intentia de a actiona "de aceasta data" altfel exista in cadrul unui moment de deja-vu, ea  nu poate fi finalizata. Se pare ca exista o forta  in fata careia nu avem de ales decit supunerea, si ca momentele de deja-vu sunt singurele in care putem constientiza captivitatea noastra intr-o rutina a unui program cosmic.

Interactie fundamentala: actiune reciproca intre particule elementare, mediata de diferite cimpuri. Se cunosc patru tipuri de interactie: nucleara tare (cu raza mica de actiune si intensitate mare, ce se produc intre constituentii nucleelor atomice, si intre nucleoni si antinucleoni; slaba, ce se manifesta in procesele de dezintegrare; electromagnetica (mai putin intensa cu trei ordine de marime decit forta nucleara tare) ce are loc intre particulele incarcate electric; si gravitationala, extrem de slaba fata de celelalte, insa cu cea mai mare raza de actiune. Fiecare tip de interactie genereaza cite un tip de forta care actioneaza la nivel subatomic.