Hydra: se intinde peste 1303 grade patrate, fiind cea mai extinsa constelatie de pe bolta. Insa in ciuda suprafetei sale, Hydra nu este foarte vizibila; numai una din stele ajunge sub 3 mag, iar alte zece--sub 4 mag. Partea care iese in evidenta este capul, format din z, e, d, si h. Linga Procyon din Ciinele Mare si Regulus din Leo este relativ usor de gasit. Hydra simbolizeaza monstrul omonim din mitologia greaca, una din numeroasele victime ale lui Hercule.
Singura stea stralucitoare este a (Alphard), supranumita si Singuraticul, fiind situata intr-un cimp destul de sarac in stele puternice. Este de tip K si are o culoare evident rosie, fiind de 115 ori mai luminoasa decit Soarele si situata la 85 a.l. distanta. In 1830, John Herschel, in calatoria sa spre casa de la Capul Bunei Sperante a observat ca Alphard ar fi variabila. In prezent luminozitatea sa pare a fi constanta.
Exista o variabila interesanta in Hydra: R, din apropierea lui g. care se afla prea jos fata de ecuator

Poate aceasta sa fie o galaxie spirala ? De fapt, NGC 3314, situata la 140 milioane a.l. distanta de noi, in constelatia Hydra, consta din doua galaxii spirale, suprapuse din unghiul nostru de observatie. Spirala mai apropiata este suprinsa frontal, si pe bratele sale se pot observa puncte luminoase, ce corespund unor clustere tinere, energice.Cea din spate este fotografiata sub un unghi cu planul galactic. Acesta este unul din putinele sisteme in care poate fi utilizata absorbtia luminii vizibile de catre straturile de praf  interpuse pentru studierea prelungirilor bratelor galactice--se pot observa la galaxia din fata, datorita luminii provenite de la galaxia din planul secund. Imaginea este un compozit grafic--provine din mai multe fotografii luate de telescopul spatial Hubble in anii 1999-2000.

pentru a fi observata in Europa sau nordul SUA. Maximul sau este de 4 mag,  iar in restul timpului nu depaseste 10 mag. Nu este insa o variabila tipica Mira, intrucit perioada sa s-a modificat pe parcursul ultimelor secole. La inceputul observatiilor era de cca 500 zile, in anii '30 ai secolului XX a scazut la 425, si ultima valoare acceptata oficial este de 390 zile. Steaua sufera probabil schimbari importante.
    U Hydrae care alcatuieste cu n si m un triunghi este o variabila semineregulata. Ca toate stelele de tip N este si U Hydrae rosie.
    e Hydrae este un sistem multiplu. Steaua primara  este o binara foarte strinsa cu o perioada de 15 ani. O a treia si probabil o a patra stea le impartasesc miscarile prin spatiu. b este tot o binara.
    Exista trei obiecte Messier in Hydra. M48 este un cluster deschis, in apropierea granitei cu Monoceros. M68 este un alt cluster, de aceasta data globular, la cca 39 000 a.l., proiectat intre g si b Hydrae. Galaxia spirala M83 la sud de g, si linga granita cu Centaurus, este situata la o distanta de 8,5 milioane a.l. distanta, nu foarte departe de grupa locala.
    In ultimii ani au fost observate mai multe supernove in aria Hidrei. Exista si o nebuloasa planetara, NGC3242, supranumita spiritul lui Jupiter, intrucit consta dintr-o stea de magnitudine 12, inconjurata de un inel stralucitor de materie, cu o culoare albastru-verzuie. Constituie un triunghi cu n si m Hydrae.
Stele principale:

Hercules: este tot o constelatie extinsa, ocupind o suprafata de 1225 grade patrate. Majoritatea sa se situeaza intr-un triunghi format de Alphekka (din Corona Borealis), Rasalhague (steaua a din Ophiuchus) si Vega (din Lyra). Are o declinatie inalta-- este vizibila in principal circumpolar, in N SUA si Marea Britanie. Ceea ce este demn de vazut in Hercules este Rasalgethi, o supergiganta rosie de tip M si totodata stea dubla, si doua clustere globulare spectaculoase: M13 si M92. a Herculis este totodata si o variabila semineregulata cu o perioada de 90-100 zile, si care oscileaza in majoritatea timpului intre 3,1 si 3,7 mag. Este usor vomparabila cu alte stele vecine, de magnitudine apropiata. k Ophiuchi (3,20 mag), d (3,14 mag) si g Herculis (3,75 mag).
Distanta care ne separa de Rasalgethi este de 218 a.l. Dimensiunea sa este impersionanta--l-ar putea depasi chiar si pe Betelgeuse, cu un diametru aproximativ de 400 000 000 km, insa este o stea rece, ca toate din categoria sa, cu o temperatura superficiala care nu depaseste 3000 grade celsius. Este insa o sursa puternica de infrarosii. Companionul sau are 5,3 mag, descris frecvent ca verde deschis, separat de a Herculis de o distanta unghiulara de cca 5 secunde de arc, ceea ce le face usor diferentiabile. Pe de alta parte, insusi companionul este o stea binara cu o peerioada de 51,6 zile.
d Herculis are o stea apropiata de magnitudine 8 la o distanta de 9 arcsecunde, dar de aceasta data nu este o binara reala, ci doar o iluzie, secundara aflindu-se mult in spatele planului primarei. d Herculis este o stea obisnuita de tip A, de 53 de ori mai puternica decit Sol si situata la 91 a.l. distanta.
z Herculis (Rutilicus) este o alta binara frumoasa. Componentele sale au o magnitudine de 2,9, respectiv de 3,5. Perioada sistemului  este de 34,5 ani, astfel incit distanta unghiulara dintre ele se modifica pe baza modificarii unghiului de observatie: daca in 1994 separatia era de 1,6 arcsecunde, in prezent sistemul se prezinta ca unul larg. Componenta principala este o subgiganta de tip G, situata la 31 a.l., si doar de 5 ori mai luminoasa decit Soarele.
68 (u) Herculis este o variabila de tip b-Lyrae. Categoria este caracterizata de doua minime de magnitudine, si de componente similare; minimul principal este de 5,3 mag, iar celalalt atinge doar 5 mag, iar ambele componente sunt gigante de tip B. Distanta mica la care se afla a dus probabil la deformarea lor din sfera spre un ovoid. Sistemul se afla la cca 600 a.l. distanta, deci fiecare din componente trebuie sa fie de citeva sute de ori mai energice decit Soarele.

Hiperspatiu: reprezinta acea dimensiune superioara a Universului care permite "indoirea" continuumului nostru si crearea de "scurtaturi" intre doua puncte. Daca Universul nostru ar fi bidimensional, de genul unei foi de hirtie, cel mai scurt drum dintre punctele  diametral opuse este diagonala. Hiperspatiul ar reprezenta in acest caz o a treia dimensiune, in care foaia se poate indoi, iar cele doua puncte pot cu usurinta coincide. Hiperspatiul este accesibil, spre exemplu prin intermediul gaurilor de vierme.