Corvus: legenda spune ca Apollo, indragostit de Coronis, mama tamaduitorului Aesculapius, a trimis acest corb pentru a o observa. Neputindu-i implini dorinta decit noaptea, corbul a fost rasplatit astfel cu un loc pe bolta cereasca.
Stele principale:

 
Stea
Ascensie dreapta
(ore, min., sec.)
Declinatie
(grd., min., sec.)
Magnitudine
Tip spectral
Nume
g
12  15  48
-17  32  31
2.59
B8
Minkar
b
12  34  23
-23  23  48
2.65
G5
Kraz
d
12  29  52
-16  30  55
2.95
B9
Algorel
e
12  10  07
-22  37  11
3.00
K2
 
a
 
 
4.02
 
Alkhiba

Iata obiectul cel mai interesant din Corvus; o coliziune galactica impresionanta, surprinsa de Hubble, se desfasoara la 63 milioane a.l. si furnizeaza energia necesara aprinderii a peste 1000 de roiuri stelare. Galaxiile Antennae (formal cunoscute ca NGC 4038/4039) isi datoreaza numele unor jeturi de materie luminiscenta, propulsate prin efectul de maree gravitationala, similare unor antene de insecta. Bara care se regaseste in fiecare din cele patru prim-planuri reprezinta comparativ o distanta de 1500 a.l.
Stinga: coliziunea declanseaza reactiile de fuziune ce vor alimenta stelele extrem de energetice din clusterii albastri. Cel mai stralucitor dintre ei contine aproximativ 1 milion de stele. Culoarea albastra se datoreaza virstei: stelele sunt tinere, cu virste ce pornesc de la 1 milion de ani
Dreapta: prim planuri ale miezurilor celor doua galaxii angajate in coliziune, ce ilustreaza cantitati uriase de praf si gaz prabusindu-se spre centre. Nucleul lui NGC 4038 (jos) este intunecat de praf care atenueaza si deplaseaza spre rosu radiatiile albastre, mai energetice, cu lungimi de unda mai mici. Acesta este si motivul pentru care clusterii tineri din regiunile centrale apar in culoare rosie in loc de albastru.
Ansamblul, in culori naturale a fost fotografiat la 20 ianuarie 1996, cu o rezolutie de 15 a.l./pixel.

 

Crux Australis: are o forma mult prea caracteristica pentru a nu fi recunoscuta de locuitorii emisferei sudice. Una din stelele Crucii Sudului, d, este cu cca un ordin de marime inferioara celorlalte, ceea ce perturba simetria constelatiei. Stelele a, b, si d sunt fierbinti, alb-albastre, in timp ce g este o giganta rosie de tip M. a (Acrux) este o binara larga, si in acelasi cimp exista o a treia, care ar putea avea legatura cu sistemul. b, (de tip B) este usor variabila. In apropierea sa se gaseste un cluster deschis, k Crucis, botezat si "cutia cu giuvaeruri".
Stele principale:

 
Stea
Ascensie dreapta
(h, min, sec)
Declinatie
(grd, min, sec)
Magnitudine
Tip
spectral
Nume
a
12  26  26
-63  05  56
0.83
B1+B3
Acrux
b
12  47  43
-59  41  19
1.25
B0
 
g
12  31  10
-57  06  47
1.63
M3
 
d
12  15  09
-58  44  55
2.80
B2
 

Cygnus (Lebada): aduce aminte de pasarea in care s-a transformat Zeus pentru a o seduce pe regina Spartei. Este deseori numita Crucea Nordului, datorita formei in X. Cea mai stralucitoare stea, Deneb, este o supergiganta cu o luminozitate impresionanta, depasind-o de 70 000 de ori pe cea solara. Se afla la 1800 a.l. g Cygni, Sadr, steaua centrala a X-ului, apartine tipului F8 si corespunde cu 6000 de Sori. b Cygni este cel mai frumos colorat sistem binar de pe bolta: componenta principala este galben-aurie, iar secundata are o nuanta albastru-stralucitor.
Exista mai multe variabile interesante in Cygnus. c apartine tipului Mira, cu o perioada de 407 zile, cu o amplitudine neobisnuita: poate trece de la un apogeu de 3,3 mag la sub 14 mag. Este una din cele mai puternice surse de infrarosu de pe bolta (19h 56' a.d, +32grd 55' dec). U (20h 19' a.d, +47grd 54' dec, cu o variatie intre 5,9-12,1) si R Cygni (19h 36' a.d, +50grd 12' dec, variaza intre 5,9 si 14,2 mag) sunt doua variabile de tip Mira, foarte rosii.
Lebada este strabatuta de Calea Lactee, si contine in aria sa o serie de obiecte; M29 si M30 sunt doi clusteri deschisi; NGC700  este cunoscut si sub numele de nebuloasa America de Nord - dupa similitudinea cu continentul omonim - , regiune larga, ce contine mai multe nebuloase difuze. Are un diametru de cca 500 a.l., si este iluminata in mare parte de Deneb.
Cygnus este insa interesanta si dintr-un alt punct de vedere. Primul obiect care a corespuns caracteristicilor unei gauri negre a fost Cygnus-X-1, un obiect inobservabil, in jurul caruia orbiteaza cu o perioada infima (5 zile) o stea supergiganta, HDE226868.
Stele principale:

 
Stea
Ascensie dreapta
(h, min, sec.)
Declinatie
(grd, ', '')
Magnitudine
aparenta
Tip
spectral
Nume
a
20  41  26
+45  16  49
1.25
A2
Deneb
g
20  22  13
+40  15  24
2.20
F8
Sadr
e
20  46  12
+33  58  13
2.46
K0
Gienah
d
19  44  58
+45  07  51
2.87
A0
 
b
19  30  43
+27  57  35
3.08
K5
Albireo
z
21  12  56
+30  13  37
3.20
G8
 

Aceste filamente de gaz au fost constituite in urma unei unde de soc, datorata unei explozii stelare violente. Inreginstrata in noiembrie 1997 de Hubble, imaginea infatiseaza partea terminala dintr-o ramasita de supernova, bucla Cygnus. Filamentele sunt consecinta unei unde de soc ce se indeparteaza spre extremitatea de sus a imaginii cu o viteza de 170 km/s. Stralucirea se datoreaza atomilor de hidrogen excitati. Fotografia a contribuit la restabilirea distantei pina la aceasta SNR clasica--1440 a.l.--si la determinarea vechimii (procesul de expansiune continua, probanil de cca 5-10 000 de ani).
 

Aceasta imagine in spectru raze X infatiseaza un alt obiect din Lebada: galaxia Cygnus A. La 700 milioane a.l., cea mai apropiata sursa radio puternica (imaginea in spectru radio, inserata in dreapta) este, totodata, si o puternica sursa de radiatie X. Centrul extrem de bogat in energie trimite materie pina la 300 000a.l. in fiecare parte. Emisia jeturilor de particule subatomice se datoreaza unei gauri negre centrale. Imaginea in raze X arata punctele in care materia accelerata se loveste si isi disipeaza energia in gazul mai rece, inconjurator; aici se pot distinge si cavitati uriase, "sapate" de jeturi. Este evidenta si miscarea spiralata a materiei spre centru, imprimata de atractia gravitationala a gaurii negre.
 

Fotografia din stinga, in infrarosu, infatiseaza steaua masiva IRS4 (Infrared Source 4), localizata tot in Lebada, nascuta abia acum 100 000 ani. Cu toate ca virsta sa este mica, in jurul sau s-a format nebuloasa Sharpless 106 (S106). Gazul din apropierea stelei actioneaza ca o nebuloasa de emisie, emitind lumina dupa ce a fost ionizat, in timp ce materia mai indepartata reflecta radiatia sursei centrale, incadrindu-se in clasa nebuloaselor de reflexie. O observare mai detaliata a semnalat existenta unui numar mare (de ordinul sutelor) de pitice negre. S106 are un diametru de 2 a.l., si se afla la 2000 a.l.distanta.