Bariera de potential: domeniu din spatiu greu de strabatut pentru particulele cu energie mica, datorita faptului ca in interiorul sau energia potentiala a particulei atinge o valoare maxima, foarte mare comparativ cu regiunile invecinate. O astfel de bariera virtuala "protejeaza" nucleul atomic de interactiile cu particule din exterior. Aceasta bariera particulara se datoreaza intilnirii particulei exterioare cu zona de actiune a fortelor nucleare tari, care i-ar putea furniza acea energie potentiala maxima.

Barioni: particule elementare alcatuite din cite trei quarkuri, si includ nucleonii si hiperonii instabili l, s, x, w, si d. Antibarionii corespunzatori sunt alcatuiti din trei antiquarkuri. Exista o lege a coservarii barionilor: in orice interactie a particulelor elementare suma numerelor barionice se conserva. Barionii au primit numarul barionic +1, antibarionii -1, iar particulele non-barionice--0. Totusi exista situatii in care sunt implicate fie energii foarte mari, fie perioade lungi de timp, care reprezinta exceptii. Desi consideram perioada de viata a protonului virtual infinita, ea este de fapt de 10^33 ani, dupa care se poate dezintegra intr-un pozitron si un pion neutru, ambele particule non-barionice.

Bootes: constelatie din emisfera nordica; se pare ca il reprezinta pe pastorul care a inventat plugul tras de doi boi.
 Zona este dominata de Arcturus, cea mai stralucitoare stea a emisferei nordice alaturi de Sirius, Canopus si Alfa Centauri, este insa singura cu magnitudine negativa. Este o stea portocalie de tip K, de 115 ori mai luminoasa decit Soarele, cu un diametru de 30 milioane km, situata la 36 a.l. Arcturus are o miscare proprie neobisnuit de mare (2,3 arcsecunde/an). Se deplaseaza in directia sistemul solar, cu o viteza de 5 km/s; in cca 500 000 de ani nu va mai putea fi vazuta cu ochiul liber. Apartine populatiei stelare II, (face parte din haloul extern al Caii Lactee), iar planul orbitei sale este inclinat si intersecteaza momentan planul galactic.
In 1860, linga Arcturus a fost descoperita o sursa, de 9,7 mag, care a disparut in decursul unei saptamini si nu a mai reaparut. In cataloage poate fi inca regasita ca T Bootes, intrucit exista posibilitatea de a fi o nova sau o stea variabila.
e, a doua stea ca stralucire din Bootes, este dubla. Steaua primara apartine tipului K, depaseste de 200 ori Soarele ca luminozitate, deci si pe Arcturus, insa se afla la 150 a.l., motiv pentru care magnitudinea sa aparenta este mai mare; secundara este, in comparatie, albastruie. Cele doua par a avea aceeasi origine.
W Bootis, variabila, poate fi recunoscuta usor datorita culorii portocalii.
z este o stea dubla cu componente aproape identice (4,5 si 4,6 mag), cu o perioada de 123 de ani.
 

Bozon: tip de particula elementara cu spin multiplu intreg de h/2p, unde h este constanta lui Planck (6,62 X10^-34 JXs.), care nu se supune principiului excluziunii. Practic toate cele patru tipuri de interactie fundamentala sunt mediate de bozoni. Bozonii W si Z, emisarii interactiei slabe, nu au masa. Mai nou aparutul bozon Higgs are masa, dar nu are sarcina electrica si are spin zero. Gluonii, (mediatorii interactiei tari), fotonii (cuantele asociate electromagnetismului) si gravitonii (ipoteticele cuante ale cimpului gravitational) sunt de asemenea bozoni.

Bozonul Higgs: exista o proprietate a obiectelor inconjuratoare pe care ne-am obisnuit sa o ignoram--masa. Cum poate fi ea definita la nivel cuantic ramine insa un mister. Unul din raspunsurile posibile este bozonul lui Higgs, si cimpul al carui exponent este.
Bozonul Higgs nu are sarcina electrica sau miscare de spin; singurul element care il diferentiaza de vid este masa (desi si aici exista controverse; unii sustin ca masa sa ar trebui sa fie nula). Cu exceptia masei, nu are energie proprie, dar daca se afla  in apropierea oricarei alte particule elementare, exista o forta cu care acestea interactioneaza. Masa, definita ca rezistenta la schimbarea starii de miscare (masura a inertiei), rezulta din "ingroparea", inglobarea  particulei in cimpul Higgs, si din distorsiunea pe care o produce. Este posibil ca bozonul Higgs sa fie dificil de observat din cauza "inchiderii" sale in particulele cu masa, carora le cedeaza aceasta proprietate.
Daca definirea masei cu ajutorul cimpului Higgs este mai facila, acceptarea existentei bozonului Higgs (conform dualismului unda-particula, orice cimp, orice tip de interactiune este propagata prin intermediul unei particule specifice) implica o serie de probleme. Cum interactioneaza cu celelalte particule ? Care este masa sa ?  Cum poate fi ea determinata ?
Bozonul Higgs este asociat interactiei slabe. Interactia slaba este mediata de bozonii W si Z, similari din multe privinte fotonilor, insa si foarte diferiti. Principala diferenta rezida tot in masa--daca cea a fotonului este nula, bozonii au o masa enorma,de cca 80 ori mai mare decit a protonului.
Un bozon Higgs mai putin masiv decit particula Z va putea fi descoperit in cele din urma la LEP din Geneva (Large Electron Positron Collider), fiind produs in asociere cu bozonul Z, apoi se va dezintegra intr-o pereche quark/antiquark b (bottom). Colliderul face posibila reconstituirea conditiilor din Universul in stare nascinda si poate "depozita" temporar particule punindu-le pe traiectorii adecvate energiei lor. Tevatronul de la Fermilab va putea extinde cautarea si asupra unor particule cu masa mai mare, prin coliziuni intre protoni si antiprotoni. Daca masa bozonului Higgs va depasi totusi 130 GeV, solutia va fi LHC (Large Hadron Collider) care permite studiul particulelor accelerate la energii apropiate de 1TeV.